Următoarele două articole au fost redactate în urma alegerilor din Berlin, respectiv din Saxonia-Anhalt, pentru a analiza și discuta raportul forțelor politice implicate, de la liberalii lui Merz, la partidul populist de dreapta AfD, până la campania Die Linke, cu punctele tari cât și cele slabe. Articolele au fost redactate de tovarășii noștrii din Sol – Sozialistische Organisation Solidarität (CWI în Germania). Aceștia lucrează alături de Die Linke, luptând pentru construirea unui partid, nu doar „de stânga”, ci cu adevărat muncitoresc!
Despre interdicția exproprierii și alegerile din Berlin
de Ronald Luther
Pe 26 septembrie 2021, 59,1% dintre votanții eligibili din Berlin, adică peste un milion de persoane, au votat în favoarea naționalizării marilor companii imobiliare. În urma succesului electoral al Partidului de Stânga în capitală, Merz a anunțat acum o nouă lege care să interzică exproprierile.
La cinci ani după referendum, în iulie 2026, guvernul federal a decis: „Pentru a nu pune în pericol construcția de locuințe private, legea federală va stipula că naționalizarea fondului imobiliar privat destinat închirierii prin legi de socializare la nivel de stat nu mai este posibilă.” Prin această interdicție de facto a exproprierilor, s-a dat curs cererii Conferinței miniștrilor construcțiilor din 11 iunie 2026 de a examina și adopta măsuri „pentru a proteja în mod durabil valoarea investițiilor pe piața imobiliară”.
Cu puțin timp înainte de alegerile din landul Berlin, CDU/CSU și SPD au clarificat astfel că vor apăra interesele speculatorilor imobiliari. Armin Rothemann, avocat specializat în drept imobiliar și socializare, care a fost coautor al legii privind exproprierea în cadrul inițiativei de expropriere a Deutsche Wohnen & Co., a declarat pentru ziarul „nd”: „Capitalul este destul de zguduit de ceea ce se întâmplă la Berlin. Lobby-ul imobiliar este, în mod evident, unul dintre cei mai mari donatori atât pentru SPD, cât și pentru CDU.”
Majoritatea berlinezilor rămâne în continuare în favoarea naționalizării!
Criza chiriilor din Berlin devine din ce în ce mai acută. Chiriile existente au continuat să crească brusc după referendum. Numai prețurile noilor contracte de închiriere s-au dublat în ultimii zece ani. Sondajele arată un sprijin constant ridicat în rândul populației din Berlin pentru socializarea locuințelor. Partidele pro-capitaliste nu au un răspuns real la această situație. Interzicerea exproprierii nu are ca scop doar împiedicarea socializării marilor corporații imobiliare. Dacă ar fi pusă în aplicare cu succes, mulți s-ar putea întreba de ce, de exemplu, producătorii de automobile nu sunt, de asemenea, socializați atunci când au loc închideri de fabrici și concedieri. Este ceva ce vor să omoare din fașă.
Roșu–Roșu–Verde: soluția?
Mulți își pun acum din nou speranțele într-un viitor guvern regional roșu-roșu-verde, eventual cu Elif Eralp în funcția de primar de stânga. În urma deciziei guvernului federal, Die Linke intenționează să-și respecte programul electoral, care prevede socializarea marilor corporații imobiliare cu acordarea de despăgubiri. Președinta federală a Die Linke, Ines Schwerdtner, a declarat în podcastul „5-Minute Talk” al revistei „Stern”: „Cu Partidul Stângii din Berlin la guvernare, socializarea va avea loc. Pentru noi, asta nici măcar nu se pune problema. Vă pot spune acest lucru cu certitudine absolută.”
Eralp a mai afirmat că reducerea chiriilor „implică în mod firesc socializarea marilor companii imobiliare”. În schimb, candidatul principal al SPD, Steffen Krach, a comentat: „Dacă aceasta este linia roșie pentru Die Linke, atunci vor trebui să vadă cu ce coaliție vor să o pună în aplicare – cu siguranță nu cu SPD”.
Încă o dată, este clar că SPD și Verzii (care, de asemenea, nu au o poziție clară cu privire la expropriere) nu urmăresc politici în interesul clasei muncitoare. Într-un guvern de coaliție cu Die Linke, SPD și Verzii – chiar dacă acordul de coaliție ar include un angajament privind punerea în aplicare a referendumului – ar continua să fie oponenții și obstrucționiștii. Aceștia s-ar asigura că, chiar și sub un „organ de conducere” de stânga, regulile capitalismului sunt respectate, când ce ne trebuie e o ruptură cu toate politicile de austeritate și de restricție și o rezistență în masă. Prin urmare, membrii Sol participă în cadrul Die Linke din Berlin la o campanie împotriva intrării la guvernare.
Doar un guvern care să se opună capitalismului și să cheme la rezistență, atât în Berlin, cât și dincolo de granițele orașului, poate contribui la o schimbare autentică. Un astfel de guvern ar arăta clar că se poate lupta pentru îmbunătățiri, chiar dacă acestea vor rămâne întotdeauna precare în cadrul capitalismului. Prin urmare, este nevoie de o transformare socialistă, departe de logica profitului și a puterii corporațiilor – atât pe piața locuințelor, cât și în toate celelalte domenii ale vieții. Dar o astfel de politică este de neconceput împreună cu SPD și Verzii.
Ce face DGB-ul (Confederația Sindicatelor din Germania)?
Un alt aspect problematic este faptul că sindicatele nu au luat încă poziție cu privire la decizia guvernului federal. Mulți membri ai sindicatelor resimt efectele negative, întrucât creșterile chiriei erodează creșterea salarială deja modestă din ultimii ani. Cele mai importante sindicate ale DGB din Berlin au susținut în trecut inițiativa de expropriere. Acum ar trebui să discute cu mișcarea pentru expropriere despre modalitățile de mobilizare a clasei muncitoare – în special a angajaților marilor societăți de locuințe, adesea nesindicalizate. S-ar putea organiza ședințe ale comitetelor de întreprindere pentru a discuta cu angajații despre lupta pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă, eșecul punerii în aplicare a referendumului, criza locuințelor și lupta împotriva acesteia.
Ar fi posibile mitinguri în fața porților fabricilor și o manifestație de masă comună a sindicatelor și a mișcării chiriașilor sub sloganul „Chirii mai mici, salarii mai mari! Expropriați corporațiile imobiliare!”. Lupta împotriva creșterii chiriilor și pentru exproprierea corporațiilor imobiliare ar trebui corelată cu proteste și, sperăm că în curând, cu greve împotriva tăierilor sociale și a pierderilor de locuri de muncă. Numai atunci când capitaliștii își vor vedea profiturile amenințate de greve, atacurile vor putea fi respinse.
Ce urmează?
Timp de ani de zile, fostul guvern al landului Berlin, format din SPD, Verzii și Die Linke, a așteptat în zadar punerea în aplicare la nivel parlamentar a rezultatului referendumului, în loc să se concentreze pe o mobilizare în masă a chiriașilor din Berlin.
Ursel Beck, activistă pentru drepturile chiriașilor din Stuttgart, membră a Organizației Socialiste Solidaritate (Sol) și a Die Linke din Stuttgart, a criticat recent această situație în ziarul „nd”: „Nu putem presupune că, chiar și la Berlin, după alegeri se va forma un guvern care să pună în aplicare acest lucru. Este vorba de atât de mult capital, iar ei își vor folosi toată puterea pentru a sabota acest demers.” Potrivit lui Beck, trebuie luat în considerare echilibrul de putere din societate. „Și nu spun că nu poate fi amânat. Dar este nevoie de o mobilizare în masă.”
Decizia guvernului federal trebuie respinsă, iar oamenii trebuie îndemnați să se opună acesteia. Lupta împotriva creșterii chiriilor și pentru exproprierea corporațiilor imobiliare ar trebui corelată cu protestele și, sperăm că în curând, cu grevele împotriva tăierilor sociale și a pierderii locurilor de muncă. Acest lucru necesită construirea unei mișcări a chiriașilor pornind de la bază, în toate cartierele, districtele și municipiile. Die Linke ar trebui să joace un rol central în acest demers, consolidată de victoria sa electorală din capitală.
Guvernul german, prin interdicția sa privind exproprierea, acționează, în termeni marxisti, ca un „comitet al clasei dominante”. Acest lucru demonstrează limitele „democrației” în cadrul capitalismului. Dar arată, de asemenea, necesitatea construirii unui partid socialist de masă care să nu accepte aceste limite, să reprezinte necondiționat interesele populației muncitoare și să o organizeze în masă. Acest partid trebuie să se confrunte cu capitalul și cu acoliții săi din birourile executive și din guverne și să lupte pentru o societate socialistă în care speculanții imobiliari să fie înlăturați și puterea băncilor și a corporațiilor să fie distrusă. Sol se angajează în această cauză în cadrul mișcării chiriașilor, al sindicatelor și al stângii.
Germania: Populiștii de dreapta câștigă alegerile regionale din Saxonia-Anhalt
de Sascha Staničić
Polarizarea în jurul partidului AfD … joacă în favoarea acestuia
Partidul Die Linke trebuie să formeze în sfârșit un front de clasă!
Rezultatul alegerilor din Saxonia-Anhalt reprezintă un cutremur politic care se anunța de multă vreme. Singurele elemente cu adevărat surprinzătoare sunt detaliile, dar era clar că partidul populist de dreapta Alternative für Deutschland (AfD) urma să devină cea mai puternică forță politică, cu peste patruzeci la sută din voturi.
Acum s-a conturat cea mai complicată distribuție posibilă a mandatelor în parlamentul landului din Magdeburg. Acest lucru se datorează faptului că Bündnis Sahra Wagenknecht (BSW), un partid populist, anti-război, dar totodată „conservator social” și anti-imigrație, condus de Sahra Wagenknecht, care s-a desprins de Die Linke (Partidul Stângii) la sfârșitul anului 2023, a reușit să intre în parlamentul landului.
Având în vedere prezența BSW în parlamentul landului, AfD cu cei 39 de deputați ai săi, nu ar avea majoritatea simplă într-un al treilea tur de scrutin pentru alegerea celui care va conduce viitorul guvern. Dar nici un bloc format din CDU (partidul conservator), social-democrați (SPD), Verzii și Die Linke („Stânga”) nu ar avea majoritate – întrucât s-ar ajunge la un impas de 39 la 39 de voturi dacă BSW s-ar abține, așa cum a anunțat că va face. Prin urmare, este de așteptat ca, în următoarele câteva săptămâni, să aibă loc manevre intense în culise pentru a câștigarea voturilor „dezertorilor” din partide.
Victoria electorală a AfD e un gest de sfidare îndreptat împotriva lui Friedrich Merz și a guvernului său federal format din CDU/CSU și SPD. Într-o situație în care partidele pro-capitaliste consacrate se află de ani de zile într-o profundă criză de legitimitate din cauza politicilor lor neoliberale și pro-capitaliste, populiștii de dreapta din AfD, conduși de Ulrich Siegmund, au reușit să profite de respingerea copleșitoare a tăierilor masive ale sistemelor de securitate socială și ale drepturilor lucrătorilor planificate de Merz și Klingbeil.
Acest lucru este absurd, având în vedere că AfD susține politici la fel de ostile față de muncitori și care favorizează bogații și capitaliștii – și totuși obține scoruri ridicate în sondajele de opinie pe tema „justiției sociale”, în parte pentru că propagă mândrii o formă de populism social și se prezintă drept „partidul oamenilor de rând”.
Succesele electorale ale AfD reprezintă, în primul rând, înfrângeri electorale pentru „sistemul” pro-capitalist, ale cărui politici de tăieri sociale, creșteri de prețuri și susținere a războiului au permis, în primul rând, ca AfD să devină atât de puternică. Cu toate acestea, se menține tendința ca o proporție din ce în ce mai mare dintre alegătorii AfD să voteze subiectiv pentru acest partid pe baza politicilor sale – „subiectiv” deoarece trebuie să presupunem că, din păcate, mulți alegători nu sunt de fapt pe deplin conștienți de aceste politici.
Campania electorală din Saxonia-Anhalt s-a axat în întregime pe AfD. Polarizarea s-a concentrat pe întrebarea: pentru sau împotriva unui prim-ministru (regional) AfD. Doar BSW a încercat să adopte o poziție diferită, susținând un prim-ministru ne-partizan și încercând, în același timp, să construiască punți de legătură cu AfD.
În ciuda rupturii din cadrul filialei regionale a BSW din Turingia, cu doar câteva zile înainte de alegeri, și a înființării noului partid „Thüringen. Gerecht” de către fosta sa președintă regională din Turingia BSW a reușit să depășească pragul electoral de 5% și poate deveni acum un factor decisiv la Magdeburg. Cu toate acestea din nou partidul lui Wagenknecht nu a reușit să-și îndeplinească promisiunea făcută la înființare: de a atrage voturi de la AfD (2.000 de foști alegători ai AfD au trecut la BSW).
Toate celelalte partide aveau în esență un singur punct pe agenda lor: să împiedice formarea unui guvern condus de AfD. SPD și Verzii au reușit să obțină locuri în parlamentul landului tocmai din acest motiv, și nu datorită creșterii sprijinului pentru politicile lor. În special alegătorii CDU (37.000), dar și unii foști alegători ai Die Linke (5.000), și-au schimbat preferințele în favoarea acestor două partide pentru a se asigura că acestea vor obține locuri în parlamentul landului. AfD a fost aproape singurul beneficiar al creșterii semnificative a ratei de participare la vot: cu 170 000 de voturi din partea acestui grup, partidul a obținut aproape de două ori mai multe voturi de la votanții noi decât toate celelalte partide la un loc.
Criza sistemului
Victoria AfD reflectă criza profundă cu care se confruntă sistemul politic capitalist care predomină în Republica Federală – o democrație parlamentară care, pentru un număr tot mai mare de oameni din clasa muncitoare, se dovedește a fi o democrație de fațadă atunci când se impun de exemplu tăieri sociale respinse în mod clar de majoritatea populației sau, așa cum s-a întâmplat la Berlin în cazul exproprierii companiilor imobiliare, referendumurile sunt pur și simplu ignorate.
Pentru mulți, votul pentru AfD este o modalitate de a arăta clar că e nevoie de o schimbare fundamentală, dar nu văd nicio posibilitate de a obține ceva prin organizarea colectivă și lupta împotriva „celor de sus”. Desigur, AfD mobilizează în primul rând acele segmente ale populației care au prejudecăți împotriva imigranților sau au atitudini rasiste, sau care doresc un stat autoritar. Dar ar fi greșit să privim succesul electoral al AfD în primul rând ca pe un fenomen ideologic, mai degrabă decât unul social. Aceasta include și faptul că AfD a reușit să se prezinte ca un partid al păcii, care dorește să pună capăt sprijinului nesfârșit acordat Ucrainei și, astfel, să pregătească terenul pentru încetarea războiului.
Die Linke eșuează
Faptul că establishmentul pro-capitalist este sancționat de alegători nu este nici surprinzător, nici un motiv de îngrijorare în sine. Întrebarea crucială este: de ce, într-o astfel de situație, Die Linke („Stânga”) nu numai că obține un procentaj mai mic din voturi decât la ultimele alegeri, dar chiar pierde voturi în termeni absoluți? De ce nu poate profita măcar într-o oarecare măsură de respingerea guvernului federal și de furia populației față de condițiile actuale, așa cum s-a întâmplat totuși la ultimele alegeri pentru Parlamentul Federal?
Am spune: pentru că Die Linke s-a prezentat ca făcând parte din așa-zisa tabără democratică formată din CDU, FDP, SPD și Verzii și pentru că nu a deschis în mod clar un al doilea front în această campanie electorală – un front de clasă între cei de sus și noi, cei de jos, între capital și muncă, între politicile în favoarea celor bogați versus cele în favoarea muncitorilor.
Acest lucru este exprimat în mod deosebit de clar prin sloganul de campanie „Acasă este pentru toată lumea”. S-a încercat să se facă apel la tabăra de dreapta folosind conceptul mai larg de „casă”, promovând în același timp politici „pentru toată lumea”, în loc să se afirme clar că Die Linke urmărește politici în favoarea salariaților și a celor defavorizați social și împotriva celor bogați și a capitaliștilor.
Când a fost întrebat dacă Die Linke ar contribui la alegerea unui prim-ministru conservator din rândul CDU, răspunsul a fost acela de a clarifica că ar putea avea în vedere o politică comună cu CDU (ceea ce înseamnă tocmai să condiționezi o astfel de alegere de termeni politici), în loc să spună: „Ca să fie clar, vom vota pentru a împiedica alegerea unui prim-ministru AfD, dar nu ne vom angaja în nicio cooperare politică cu partidele anti-sociale și pro-capitaliste; în schimb, ne vom dedica toată energia organizării rezistenței atât împotriva partidului populist de dreapta și capitalist AfD, cât și împotriva unui guvern conservator condus de CDU”.
Partidul Die Linke a pierdut în Saxonia-Anhalt deoarece nu a reușit să se prezinte în mod clar ca o forță independentă și socialistă. Faptul că partidul are un potențial mai mare a fost demonstrat de câștigarea unui mandat de către Mustafa Groener la Magdeburg și de rezultatul obținut la alegerile pentru categoria sub 18 ani (la care au participat peste 3.100 de copii și tineri și la care Die Linke a obținut peste treizeci la sută), dar conducerea partidului nu reușește să valorifice acest potențial atunci când încearcă să negocieze o politică comună cu CDU, în loc să se opună acesteia.
Ce urmează?
Rămâne de văzut cum se vor desfășura lucrurile. Chiar și în cadrul AfD există dezbateri cu privire la oportunitatea ca Ulrich Siegmund să candideze la funcția de prim-ministru, deși conducerea federală a partidului a susținut în mod expres această decizie în noaptea alegerilor. Cu toate acestea, este posibil ca AfD să adopte o strategie menită să determine organizarea unor alegeri anticipate, în speranța că va obține rezultate și mai bune într-un astfel de scenariu și va obține majoritatea absolută. Rămâne de văzut dacă acest demers va avea succes – nu se poate exclude posibilitatea ca actualul guvern să continue să funcționeze ca guvern interimar pe o perioadă îndelungată, deoarece nu se pot forma noi majorități.
Rămâne de văzut, de asemenea, ce impact va avea rezultatul alegerilor asupra lui Friedrich Merz și a guvernului său. În cazul în care CDU ar suferi noi înfrângeri electorale în Mecklenburg-Pomerania Occidentală și Berlin la alegerile care vor urma în următoarele câteva săptămâni, cancelarul se va afla cu siguranță într-o situație dificilă, iar demisia sa nu poate fi exclusă.
Rămâne de văzut cum se vor desfășura lucrurile. Chiar și în cadrul AfD există dezbateri cu privire la oportunitatea ca Ulrich Siegmund să candideze la funcția de prim-ministru, deși conducerea federală a partidului a susținut în mod expres această decizie în noaptea alegerilor.
Cu toate acestea, este posibil ca AfD să adopte o strategie menită să determine organizarea unor alegeri anticipate, în speranța că va obține rezultate și mai bune într-un astfel de scenariu și va obține majoritatea absolută. Rămâne de văzut dacă acest demers va avea succes – nu se poate exclude posibilitatea ca actualul guvern să continue să funcționeze ca guvern interimar pe o perioadă îndelungată, deoarece nu se pot forma noi majorități.
Rămâne de văzut, de asemenea, ce impact va avea rezultatul alegerilor asupra lui Friedrich Merz și a guvernului său. În cazul în care CDU ar suferi noi înfrângeri electorale în Mecklenburg-Pomerania Occidentală și Berlin la alegerile care vor urma în următoarele câteva săptămâni, cancelarul se va afla cu siguranță într-o situație dificilă, iar demisia sa nu poate fi exclusă.
Ar fi dezastruos dacă conducerile sindicatelor și ale partidului Die Linke ar trage concluzia, pornind de la această posibilitate, că ar trebui să ducă lupta împotriva tăierilor sociale și a erodării drepturilor muncitorilor cu mai puțină determinare, pentru a evita organizarea unor noi alegeri pentru Bundestag, în urma cărora AfD ar putea ieși mai puternic.
Dimpotrivă, lupta trebuie intensificată prin mobilizări de masă și greve și corelată cu lupta împotriva pierderii locurilor de muncă. Iar Die Linke trebuie să se impună ca partidul acestei rezistențe, ca partid al luptei de clasă, și să se abțină de la orice apropiere de CDU/CSU, SPD sau Verzi.
Lupta de clasă!
Partidul AfD poate fi slăbit pe termen mediu, dacă clasa muncitoare este mobilizată pe baza problemelor sociale și economice de clasă, iar Die Linke se impune în acest proces ca un partid socialist independent, bazat pe interesele de clasă. Dacă conducerea partidului ajunge acum la concluzia că ar trebui, mai mult ca oricând, să susțină așa-zisa tabără democratică, nu va face decât să întărească AfD, iar formarea unui guvern regional condus de AfD în Saxonia-Anhalt și în alte părți ar fi doar o chestiune de timp.
Teama față de un astfel de scenariu este de înțeles și întemeiată. Totuși, nici nu ar trebui exagerată. Un guvern regional condus de AfD nu ar fi un guvern fascist capabil să impună o politică de zdrobire a sindicatelor și a stângii și de desființare a tuturor drepturilor democratice prin mobilizarea unor bande teroriste pe străzi și în cartiere.
Cu toate acestea, ar urmări cu siguranță politici care ar înrăutăți condițiile de viață pentru toți salariații, dar mai ales pentru imigranți și alte minorități. De asemenea, ar da un impuls fasciștilor și bandelor de huligani care există deja. De aceea, un astfel de guvern trebuie împiedicat, dar nu prin mijloace care fac doar să întărească AfD.
Sol (CWI din Germania) face apel la sindicate și la Die Linke să-și concentreze toate eforturile în următoarele săptămâni asupra organizării unei „toamne fierbinți” de rezistență împotriva așa-zisei „reforme” a pensiilor promovate de guvernul federal, a „reformei” asigurărilor de sănătate, a prelungirii programului de lucru și a reducerilor la alocațiile pentru locuință. Dacă acest lucru se va întâmpla, AfD își va dezvălui de asemenea adevărata față multor muncitori și va arăta de partea cui se află cu adevărat.
Totuși, acesta nu poate fi decât un prim pas pe calea către sindicate cu adevărat militante și un partid militant, socialist și bazat pe clasă. Pentru a atinge acest obiectiv, Sol susține crearea de rețele între alți militanți din cadrul sindicatelor și, în cadrul partidului Die Linke sunt implicați atât în Stânga Anticapitalistă (AKL), cât și în noua Inițiativă pentru o Rețea Socialistă (SoV).